Traian Stepan
Născut la 2 iunie 1945, Pâncota, jud. Arad
Studii la Universitatea Babeș Bolyai, Facultatea de istorie
Activitate profesională: profesor de istorie, în prezent pensionar
Colaborări: ocazional pe plan local sau județean.
Monografia
Titlu: Pâncota - File din istoria orașului
Autor: Traian Stepan
ISBN 978-830-95242-2-5
Vol. I 450 p., Vol. II 486 p.
Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2025
Stimate domnule profesor, vă mulțumim că ați acceptat invitația noastră de a povesti despre Pâncota și nu numai.
Suntem onorați să vă avem ca prim interlocutor pe subiecte de interes pentru comunitatea Genealogica.
Permiteți-ne să vă felicităm pentru finalizarea unei opere de asemenea amploare. De când ați început lucrul la monografie?
Am început să adun informații despre Pâncota în urmă cu aproximativ douăzeci de ani. Nu a fost vorba de un proiect continuu și nici nu mi-am propus de la început să scriu și să public o carte. A fost mai degrabă o pasiune cultivată în timpul liber: căutam documente, fotografii și mărturii despre localitatea mea natală. În timp, materialul adunat a devenit atât de bogat încât s-a conturat în mod firesc ideea unei monografii.
Ce reprezintă Pâncota pentru dumneavoastră? Ce v-a motivat să scrieți despre oraș?
Pâncota este locul în care m-am născut și unde rădăcinile familiei mele pot fi urmărite de peste trei sute de ani. Dorința de a cunoaște și de a face cunoscută istoria localității a fost principala mea motivație. Cred că fiecare comunitate are nevoie să-și cunoască trecutul pentru a-și înțelege mai bine prezentul și pentru a-și construi viitorul.
Ce cuprinde lucrarea?
Lucrarea urmărește evoluția Pâncotei de la cele mai vechi atestări istorice până în perioada contemporană, într-o prezentare cronologică și logică. Ea nu se limitează la istoria politică și militară, ci abordează și viața religioasă, economică, educațională, culturală și demografică a localității. De asemenea, am inclus povești de viață și portrete ale unor localnici în capitolul „Chipuri de pâncotani”, pentru a oferi o imagine cât mai completă a comunității. Capitole dedicate viticulturii, Poștei Vechi, Castelului Sułkowski, cimitirului localității sau sportului completează această perspectivă și adaugă autenticitate monografiei.
Care este publicul țintă? Vă adresați doar specialiștilor sau și publicului larg?
În primul rând, lucrarea se adresează pâncotanilor și tuturor celor interesați de trecutul și identitatea localității. Totodată, ea poate fi utilă cercetătorilor, profesorilor, studenților și tuturor celor preocupați de istoria regională.
Care este capitolul sau perioada dumneavoastră preferată?
Perioada medievală mi se pare deosebit de interesantă. Este o epocă încă insuficient cunoscută în istoria localității și oferă numeroase direcții de cercetare. Tocmai lipsa unor informații complete o face atât de provocatoare și fascinantă.
Cum se prezintă Pâncota din punct de vedere al diversității etnice și confesionale, dar și al proprietății asupra pământului, în ultimele secole?
Pâncota a fost și rămâne o localitate cu un caracter multietnic și multicultural. De-a lungul timpului au conviețuit aici comunități de diferite etnii și confesiuni, contribuind împreună la dezvoltarea orașului. Cultul ortodox a fost majoritar, însă au existat și importante comunități romano-catolice, reformate și mozaice, fiecare cu propriile lăcașuri de cult, școli și tradiții. După 1920 apar și primele comunități neoprotestante, care au contribuit la diversitatea confesională locală.
În ceea ce privește proprietatea funciară, Pâncota dispunea de întinse suprafețe agricole și viticole, printre cele mai mari din comitatul Arad. Proprietatea domenială a coexistat mult timp cu proprietatea individuală a țăranilor. Reforma agrară din 1921 a dus la desființarea marii proprietăți domeniale și la împroprietărirea a 352 de familii. Reforma din 1945 a continuat procesul de redistribuire a pământului, iar colectivizarea s-a încheiat în anul 1960.
Cum se înscrie această situație în specificul regiunii?
În mare măsură, evoluțiile de la Pâncota reflectă specificul Banatului și al zonei de vest a țării, caracterizate prin diversitate etnică și confesională, precum și prin transformări importante ale regimului proprietății funciare.
Relatați-ne un aspect surprinzător sau mai puțin cunoscut pe care îl pot regăsi cititorii în monografie.
Un aspect remarcabil este conviețuirea pașnică dintre comunitățile etnice și religioase ale localității. Deși în alte localități din apropiere au existat tensiuni sau conflicte interetnice, la Pâncota nu s-au înregistrat asemenea situații, ceea ce reprezintă un exemplu de toleranță și respect reciproc.
Ce rămâne de spus despre Pâncota după această monografie? Sunt lucruri pe care ați fi vrut să le elucidați, dar v-au lipsit informațiile?
Cu siguranță mai există multe informații care așteaptă să fie descoperite și integrate în istoria localității. Din cauza lipsei unor documente, au rămas doar parțial elucidate istoria Cetății și a Abației, precum și anumite aspecte legate de perioada ocupației otomane.
Ce surse ați folosit pentru documentare? Pe care dintre acestea le considerați tipice și care ar fi mai inedite?
Documentarea s-a bazat pe surse foarte diverse: Arhivele Statului Arad, arhiva Primăriei Pâncota, arhiva Parohiei Ortodoxe din Pâncota, documente păstrate de familii din localitate, mărturii orale ale unor locuitori vârstnici, platformele Hungaricana și Arcanum, lucrări de specialitate, resurse online și fotografii de epocă. O sursă deosebit de valoroasă și uneori insuficient exploatată este presa vremii, care oferă informații detaliate despre viața cotidiană și evenimentele locale.
Care dintre aceste surse pot fi de interes pentru cercetarea genealogică?
Pentru cercetarea genealogică, cele mai importante sunt registrele de stare civilă și registrele parohiale. De asemenea, presa vremii, conscripțiile și recensămintele oferă informații prețioase despre familii, ocupații și evoluția comunităților locale.
Puteți numi volume sau fonduri concrete utile în acest sens?
Un exemplu important este baza de date a lui David Dreyer, Emigrarea din Banat în arhivele navelor „Records”, San Mateo, California, S.U.A., disponibilă pe siteul www.ellisisland.se, unde se regăsesc și numele multor familii din Pâncota. Este foarte utilă pentru cercetarea fenomenului emigrării și a istoriei unor familii din regiune.
V-ați construit propriul arbore genealogic? Ce ați descoperit?
Am început să lucrez la propriul arbore genealogic și am reușit să identific originile familiei mele până în secolul al XVIII-lea. Este o experiență fascinantă, deoarece oferă o perspectivă personală asupra istoriei locale și regionale.
În încheiere, ce sfaturi și recomandări aveți pentru cei interesați de cercetare istorică sau genealogică?
Este esențială cunoașterea contextului istoric al perioadei și al locului cercetat. Cercetarea trebuie să pornească de la documentele și informațiile deja existente în familie: fotografii, acte, scrisori, jurnale și amintiri. Informațiile trebuie verificate din mai multe surse, iar fiecare descoperire trebuie însoțită de indicarea exactă a sursei. În cazul cercetării genealogice, arborele genealogic trebuie completat și actualizat permanent pe măsură ce apar date noi.
Dar pentru cei care doresc să elaboreze o monografie?
În primul rând, este nevoie de pasiune pentru cercetare și de perseverență. O structură clară a lucrării ajută la organizarea informațiilor, iar utilizarea unor surse variate și credibile este esențială. Redactarea și revizuirea trebuie făcute în etape, cu răbdare și atenție la detalii. Mai presus de toate, cred că este importantă dorința de a lăsa generațiilor viitoare o lucrare utilă și bine documentată.