Descendența directă de la Miron Costin la Generația Z: studiu genealogic

Descendența directă de la Miron Costin la Generația Z: studiu genealogic

Prof. Dragomir M. Mircea-Tudor

În familia mea, fotografiile au avut întotdeauna un loc aparte. De-a lungul generațiilor s-au păstrat numeroase imagini care surprind momente importante din viața rudelor mele, iar încă din copilărie îmi plăcea să răsfoiesc albumele de familie alături de bunica mea paternă. O întrebam cine este fiecare persoană din fotografii, iar ea îmi povestea despre părinții, bunicii și chiar străbunicii ei. Astfel, numele și chipurile strămoșilor mei nu îmi erau deloc străine.

Această curiozitate m-a însoțit mulți ani, fără să-mi dau seama. În liceu am avut primele încercări de a-mi construi arborele genealogic, notând într-un caiet numele rudelor, datele de naștere și de deces pe care le cunoșteam. Totuși, proiectul a rămas neterminat.

Totul s-a schimbat în 2021, în timpul pandemiei, când eram student. Având mai mult timp la dispoziție, am decis să reiau această pasiune și mi-am instalat, în joacă, aplicația MyHeritage. Acolo am început să construiesc arborele genealogic al familiei mele în format digital, cercetând atât ramura paternă, cât și pe cea maternă. Părinții mei mi-au povestit despre bunicii lor, iar pentru informațiile care lipseau am luat legătura cu verișorii bunicilor mei. Datorită lor am descoperit fotografii de familie pe care nu le mai văzusem niciodată și numeroase povești de familie.

Cercetarea nu s-a limitat la amintirile familiei. Am vizitat cimitirele în care sunt înmormântați străbunicii și stră-străbunicii mei, fotografiind crucile și notând toate informațiile pe care le puteam găsi. Fiecare fotografie, fiecare inscripție și fiecare poveste completau câte o piesă dintr-un puzzle care devenea tot mai mare.

Curiozitatea m-a condus apoi către Arhivele Județene din Bacău. În august 2022 am avut ocazia să consult pentru prima dată documente originale de stare civilă și am găsit actul de naștere al străbunicii mele, bunica maternă a tatălui meu, născută în anul 1916, în comuna Solonț. A fost primul document istoric pe care l-am ținut în mâini și am rămas impresionat de caligrafia sa, de atenția cu care fusese redactat și de bogăția informațiilor pe care le conținea. Pe lângă datele despre naștere și părinți, actul îi menționa și pe bunicii străbunicii mele, oferindu-mi astfel încă o generație pe care o puteam adăuga în arborele genealogic.

Din acel moment, cercetarea a devenit din ce în ce mai complexă. Ramura paternă a familiei a fost relativ ușor de reconstituit, deoarece existau suficiente informații și documente care mi-au permis să avansez generație după generație. În schimb, ramura maternă avea să se dovedească o adevărată provocare pentru mine.

Despre familia bunicului meu matern reușisem să aflu destul de multe, însă în ceea ce o privea pe bunica mea maternă, Adela Cernușen, cercetarea părea să se oprească. Tocmai lipsa informațiilor mă făcea și mai curios. Știam foarte puține lucruri despre originile ei, iar fiecare indiciu ridica și mai multe întrebări.

Când bunica mea a murit, aveam doar zece ani. Copil fiind, îmi amintesc că am întrebat-o despre mama ei și despre familia din care provenea. Nu mi-a putut spune prea multe. Știam doar că mama ei se numea Eliza Cernușen și că toate rudele lor rămăseseră peste Prut, la Cernăuți. Cu străbunica mea există doar două fotografii din tinrețe. Un alt obstacol era faptul că bunica mea nu avusese un tată legitim, ceea ce făcea cercetarea genealogică mult mai dificilă. În plus, fiind singură la părinți, nu existau frați sau surori care să păstreze alte amintiri despre familie.

Viața bunicii mele materne a fost una plină de schimbări. S-a născut în anul 1935, la Iași, iar până la vârsta de 18 ani a locuit împreună cu mama sa, Eliza, în satul Țibănești. Ulterior, cele două s-au mutat la Moinești, în județul Bacău, unde și-au petrecut restul vieții. La acel moment nu aveam de unde să știu că tocmai această ramură a familiei avea să mă conducă spre cea mai importantă descoperire din întreaga cercetare.

Am început cu pași mici, lucrând cu acte. De la Serviciul de Stare Civilă din Moinești am obținut certificatul de deces al străbunicii mele, Eliza, din anul 1968. Documentul menționa locul ei de naștere: Vârfu Câmpului, județul Botoșani, precum și numele părinților: Iohan Cernușen și Adela. A fost primul indiciu important.

Am mers apoi la Arhivele Județene Botoșani, unde am găsit actul de naștere al Elizei, din anul 1899. În actul de naștere, la numele mamei era menționat ”Adela născută Vladisalv Cercavschi.”. Numele de familie al stră-străbunicii mele, Cercavschi, mi-a atras imediat atenția, mai ales prenumele Vladislav. Era un nume neobișnuit, cu rezonanță slavă, și am avut impresia că ascunde o poveste interesantă.

Am încercat să găsesc căsătoria lui Iohan și a Adelei sau actele de naștere ale altor copii ai lor, sperând că voi descoperi noi informații. Am răsfoit registre întregi, însă fără niciun rezultat. După luni de căutări, am început să cred că această ramură a familiei nu va putea fi reconstituită niciodată.

Într-o zi, pe un grup de paleografie de pe Facebook, am observat postările unui genealogist din Cernăuți, Andriy Dutchak. M-am gândit că nu aveam nimic de pierdut și i-am scris povestea bunicii Adela. Mi-a explicat că numele Cernușen era foarte răspândit Cernăuți și că identificarea persoanelor potrivite era ca și cum ai încerca să găsești un anumit Popescu într-un județ întreg. Cu toate acestea, mi-a promis că va încerca să mă ajute.

Au trecut luni de zile fără nicio veste. Aproape că renunțasem la speranță. Într-o seară însă, telefonul meu a vibrat. Era un mesaj de la Andriy: „Mircea, ți-am găsit căsătoria stră-străbunicilor tăi, Iohan și Adela!”

Îmi amintesc perfect emoția acelui moment. Simțeam că toate piesele puzzle-ului începeau, în sfârșit, să se așeze la locul lor. Mențiunea de căsătorie conținea informațiile care îmi lipseau și deschidea drumul către generații pe care le credeam pierdute pentru totdeauna.

Din acel moment, cercetarea a avansat într-un ritm mult mai rapid. Document după document, generație după generație, am reușit să reconstruiesc ramura maternă până când, în primăvara anului 2025, am descoperit un articol numit „Descendenții mai puțin cunoscuți ai lui Miron Costin”, scris de doamna Zoe Diaconescu, publicat în Arhiva Genealogică V (X), 1998, nr. 3-4. Atunci a apărut pentru prima dată un nume pe care îl cunoșteam doar din manualele de limba și literatura română: Miron Costin. În acel articol există și o schiță unde am găsit-o pe prerăstrăbunica (stră-stră-stră-străbunica) mea  Smaranda Czerkawski (menționată în articol sub numele Smaranda Zavadinsky, numele purtat în urma primei căsătorii), fiind descendentă din familia Costin.

La început am privit descoperirea cu multă prudență. O astfel de afirmație trebuia susținută prin documente și verificată din mai multe surse. Am comparat informațiile găsite în registrele de stare civilă și articolele și izvoarele scrise despre familia Costin, pentru a mă asigura că fiecare generație este corect identificată. Numai după ce am verificat întreaga succesiune a generațiilor am putut afirma, cu încredere, că descendența este documentată.

În continuare prezint descendența celor douăsprezece generații care leagă familia mea de cronicarul Miron Costin.

1. Generația I – Miron Costin (1633-1691)

Conform lui Nicolae Stoicescu,  Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova (sec. XIV–XVII), Miron Costin, fiul lui Costin, hatman al Moldovei, s-a căsătorit cu Elena Movilă, fiica lui Ion Movilă și nepoata voievodului Simion Movilă. Prin această alianță matrimonială, familia Costin s-a integrat în cercul marilor familii boierești ale epocii, consolidându- și poziția politică și socială.[1]

Din această căsătorie au rezultat mai mulți copii, care au continuat tradiția implicării în viața administrativă și politică a Moldovei. Printre aceștia se numără Nicolae Costin, mare logofăt, Pătrașco Costin, mare cămăraș și ulterior logofăt, precum și Ion Costin, hatman. Fiicele familiei au fost, la rândul lor, căsătorite în importante familii boierești, întărind rețeaua de alianțe a neamului Costin.[2]

Pentru prezenta documentare, linia genealogică urmărită continuă prin Ion Costin, hatman al Moldovei, acesta reprezentând veriga următoare în descendență.

2. Generația a II-a – Ion Costin (1658-1703)

În același dicționar, Nicolae Stoicescu menționează faptul că  Ion Costin, cunoscut și sub numele de Iancu, a fost fiul cronicarului Miron Costin și a făcut parte din a doua generație a familiei Costin. [3]

Ion Costin a avut mai mulți copii, prin care familia Costin și-a continuat existența. Dintre aceștia se remarcă Nicolae Costin, căsătorit cu Nastasia, fiica lui Iordache Ruset, mare vornic, precum și Ilinca, căsătorită cu Miron Cuzea, logofăt. O altă fiică a sa a fost căsătorită cu Moise Cucoranu, mare pitar. [4]

Este important de menționat că generația următoare, prin care continui demonstrarea descendenței mele, nu este explicit menționată în acest paragraf din dicționar la copiii lui Ion (Iancu) Costin, ci rezultă din alte surse genealogice și documente de arhivă, pe care le voi prezenta în următoarele rânduri.

3. Generația a III-a – Miron Costin Mutenco (?-1751)

Deși dicționarul lui Nicolae Stoicescu listează doar câțiva copii ai lui Ion (Iancu) Costin (Nicolae, Ilinca etc.), fără a menționa linia Mutenco, sursele primare bucovinene umplu această lacună prin acte concrete de moștenire.

Stoicescu oferă un tablou general al urmașilor lui Ion (Iancu) Costin, dar pentru ramura care duce spre mine, apelăm la documente de arhivă autentice.

În Documente Bucovinene vol. VI, pp. 310-311, de Teodor Bălan, Ioniță Mutenco (strănepotul cronicarului Miron Costin) demonstrează explicit că tatăl său, Miron Costin Mutul sau Mutenco (nepot al cronicarului Miron Costin prin Ion-Iancu Costin hatman), era moștenitor legitim, o legătură absentă din sintezele generale, dar sigilată de cercetări oficiale domnești și alianțe cu Movileștii. Documentul relatează cercetarea oficială, la porunca domnească, a originilor lui Ioniță Mutenco, un cărturar din cordonul nemțesc al Bucovinei care cerea confirmarea rangului său boieresc.[5]

Pus în fața autorităților, Ioniță dezvăluie o filiație impresionantă: străbunicul său era marele Miron Costin, logofăt răposat căsătorit cu Domnița Ileana Movilă, fiica voievodului Ioan Movilă; din această unire s-a născut Ion Costin hatman, tatăl a doi fii : Nicolae Costin (ale cărui fiice s-au căsătorit cu boieri precum Cantacuzino, Hurmuzachi, Luchi sau Crețulescu) și Miron Costin Mutul (mut din naștere), chiar tatăl lui.[6]

Menționez aici și un alt document care face referire la Miron Costin al II-lea, zis și Mutenco. Într-un articol intitulat ,,Știri despre Costinești” scris de către Sever Zotta, din Revista Istorică, Anul al Xl-lea, N-le 4-6. April-Iunie 1925 apar următoarele informații:

Această  însemnare identifică clar: „Miron, fiul lui Ioan Costin Mironovici Hatman, d. 7260”, unde „Mironovici” înseamnă „fiul lui Miron” (cronicarul), Ioan Costin este hatmanul din generația a II-a, iar „7260” = 1752 d.Hr. (era bizantină).[7]

Articolul „Descendenții mai puțin cunoscuți ai lui Miron Costin” de Zoe Diaconescu, publicat în Arhiva Genealogică V (X), 1998, nr. 3-4, pp. 35-45, reprezintă piesa centrală care leagă întregul studiu al familiei mele. Inserez schița de arbore din articol pentru a discuta cu ajutorul ei și voi evidenția exact ramura pe care vom merge.

Schiță arbore Miron Costin (Mutenco)[8]

4. Generația a IV-a – Manole Costin

În articolul menționat, doamna Zoe Diaconescu menționa faptul că: este o întreprindere temerară aceea de a aborda descendența marelui cronicar, după ce de aceasta s-au ocupat, în mod strălucit, istorici și genealogiști consacrați. Există, însă, în impunătorul arbore costinesc câteva „rămurele” care au rămas necercetate, pentru că nu prezentau nici un interes istoric, neputând scoate în evidență înrudiri ilustre cu vreo casă princiară sau măcar cu vreun mare dregător. Acesta este cazul urmașilor prin femei ai lui Miron Costin al II-lea zis și Mutenco („fiindcă a fost mult din născare”).[9]

Curajul de a aborda, totuși, această temă a avut ca suport și îndemn cuvintele lui Sever Zotta, care cerea ca genealogia să fie democratizată, înlăturându-se prejudecata că familiile care nu au ieșit la „suprafața claselor sociale” nu merită nici o atenție. Așa sunt cei mai mulți urmași ai Costineștilor de care va fi vorba în cele ce urmează: modești, neînsemnați, anonimi. Dar ei își trag totuși seva din rădăcinile mărețului arbore. În acest arbore genealogic, pe care îl admirăm pe cea de-a IV-a copertă a revistei noastre, Miron Costin Mutenco apare ca având doi fii, Manole și Ioniță. La fel în spița – pe două file mari – ce o găsim printre manuscrisele lui Sever Zotta¹, apar numai ramurile viguroase ale celor doi fii. Lipsește sora lor, Maria.[10]

Reținem faptul că autoarea menționează că Miron Costin Mutenco a avut doi fii : Manole și Ioniță, dar cercetarea mea va urmări strict ramura lui Manole, conform spiței colorate.

5. Genereația a V-a – Smaranda Costin (căs. Perjul) (1773-1803)

 Să trecem, însă, la urmașii necunoscuți ai lui Manole Costin, la urmașii prin femei. Manole Costin a avut trei fete care apar pe frumosul arbore: Maria, Safta și Smaranda.[11]

Zoe Diaconescu (Arhiva Genealogică V/1998) trece de la ramura lui Ioniță la urmașii necunoscuți ai lui Manole Costin prin femei, subliniind că acesta a avut trei fiice consemnate pe arborele genealogic: Maria, Safta și Smaranda Costin. Cercetarea mea însă va urmări linia Smaranda Costin, căsătorită Perjul.

Cea mai interesantă descendență prin femei a lui Manole Costin o găsim la fiica acestuia, Smaranda. În scutul respectiv de pe coperta a IV-a a „Arhivei Genealogice” scrie: Smaranda Perjul.[12]

Smaranda Costin a fost căsătorită cu Nicolae Perjul „ot” Văscăuți, fiu al lui Gheorghe Perjul (frate cu Constantin căpitanul) și nepot al lui Nicolae (care este începătorul neamului Perjul în Bucovina și despre care am mai scris. Soțul Smarandei, legitimat ca nobil în 1789, 21 ianuarie, nu a deținut nici o funcție, fiind mazil și înregistrat ca atare în izvodul eliberat de Divanul Moldovei. Deși principala moșie o avea la Văscăuți pe Siret, prefera să locuiască la Verbăuți, unde era adunată toată familia.[13]

Registrele parohiale introduse de dominația austriacă oferă informații meticuloase despre Nicolae Perjul și Smaranda Costin, cu rubricile tipărite inițial doar în română, ulterior și germană, înregistrând exhaustiv datele familiale.

Autoarea notează că redactarea alterna între română și rusă în funcție de preot, găsind la casa numărul 50 doar înregistrări despre decese.

Prima mențiune despre Smaranda Costin apare în condica morților vol. II:

Casa 50. 1803, februarie 15. Smaranda jena pana Nicolaia Perjula mazil ot Verbouț, 30 let. (diagnostic) na bolezn serța.[14]

Adică: „Casa nr. 50. 15 februarie 1803. Smaranda, soția lui Nicolae Perjul (mazil din Verbăuți), 30 de ani (diagnostic: boală de inimă)"[15]

6. Generația a VI-a Paraschiva Perjul (căs. Kozma)

Despre copiii Smarandei Costin și ai lui Nicolae Perjul am aflat și din alte izvoare, în special din Liber Haereditatum.[16]

Într-un document înregistrat la 14 aprilie 1819 citim: „Vermag Urkunde vom 15. August 1813 hat Nikolaus Perzul seiner Tochter Paraschiva vereheligt Gabriel Kosma zum Heiratsgute den von seiner abgelebten Gattin Smaranda geborene Kostyn verbliebenen sechszehnten Teil von Schipenitza übergeben“.[17]

Din Liber Haereditatum (registrul de moșteniri austriac), document din 14 aprilie 1819, citim: „Cu puterea actului din 15 august 1813, Nikolaus Perzul și-a dat fiicei Paraschiva, căsătorită cu Gabriel Kozma, ca zestre din averea răposatei sale soții Smaranda (născută Costin), a șaisprezecelea parte din Șipeniț."[18]

Din acest punct aflăm că Paraschiva Perjul, fiica Smarandei și a lui Nicolae, este căsătorită cu Gabriel Kozma. Mai mult de atât, pentru a întări afirmațiile, autoarea Zoe Diaconescu redă acest fapt:

Tot în Liber Haereditatum, XIX (p. 177) apare mențiunea: „Parasckiva Kosma erbt von seiner Mutter Perjul Smaranda, 14 April 1819“, și anume: „Paraschiva Kosma moștenește de la mama sa Perjul Smaranda, 14 aprilie 1819”, [19]confirmând moștenirea directă a zestrei.

7.  Generația a VII-a – Smaranda Kosma (căs. Zavadinski și Czerkawski) (1816-1870)

În același document cercetat de autoare, regăsim următoarea mențiunie, fără dată: Smaranda, geborene Kosma, vereheligt Zavadinska, bekommt Teile in Waschkoutz am Sereth und in Jurkoutz. Mai exact, Smaranda, născută Kosma (deci fiica lui Gabriel Kozma și Paraschivei Perjul), căsătorită Zavadinska, primește pământ în Văscăuți pe malul Siretului și în Iurcăuți.[20]

Doamna Zoe Diaconescu, în articolul din Arhiva Genealogică (1998), se oprește la Smaranda Kosma (fiica Paraschivei Perjul), observând că ea și-a numit fiica tot Smaranda, semn de respect filial, și notând că legăturile cu patrimoniul soțului Zavadinski ar putea indica o posibilă „slavizare" a familiei. [21]

Autoarea sugerează că cercetarea ulterioară în condicele mitrice ale satelor Văscăuți pe Siret și Iurcăuți ar putea aduce „date noi" pentru a clarifica această ramură, lăsând un semn de întrebare pentru moștenitorii Smarandei și ai lui Zavadinski.

Astfel reținem că Miron Costin Mutenco l-a avut ca fiu pe Manole Costin care a avut-o pe Smaranda Costin (căsătorită cu Nicolae Perjul), care a avut-o pe Paraschiva Perjul (căsătorită cu Gabriel Kozma), care a avut-o pe Smaranda Kosma (căsătorită cu Ioannes Zavadinski și Ioannes Czerkawski)

Aici se termina cercetarea din 1998. Dar eu în 2025, am reușit să aduc acele „date noi" pe care Zoe Diaconescu le-a anticipat, continuând investigația genealogică peste o curbă de 27 de ani.

Prin documentele găsite, demonstrez că Smaranda Kosma (Prima căsătorie: Zavadinski, a doua căsătorie: Czerkawski,) este strămoașa mea directă: prerăstrăbunica mea. Filiația mea din cronicarul Miron Costin nu se oprește în 1998, ci continuă până în prezent, când eu, mi-am recuperat și consolidat moștenirea genealogică întreagă a familiei Costineștilor și Czerkawski.

Voi continua cercetarea Smarandei Kosma, folosind documentele digitale de pe site-ul Family Search și de pe Arhiva Centrală a Actelor Vechi din Varșovia. Ajungem în satul Boian care în prezent este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Documentele s-au găsit în cadrul Parohiei Bisericii Romano-Catolice din Boian, scrise în limba latină. 

Inserez pagina din registrul de căsătorii în care regăsim două căsătorii ale Smarandei Kosma.[22]

Căsătoriile Smarandei Kosma:

I. Prima căsătorie a Smarandei Kosma cu Ioannes Zavadinski - 1832

Am extras prima mențiune de căsătorie[23] din anul 1832, pe 5 octombrie din care identificăm:

Mirele: Ioannes Zavadinski, proprietar din Teutul (Lehăcenii Tăutului), fiul lui Philip și Cajetana Zavadinski, catolic, celibatar, 28 de ani. Mireasa: Smaranda fiica lui Gabriel Kosma, proprietar din Iurcăuți și Paraschiva, catolică, celibatară, în vârstă de 17 ani.

Nu am găsit mențiunea de deces al lui Ioannes Zavadinski, dar acesta este decedat, fapt ce reiese din cea de a doua căsătorie a Smarandei. Regăsim mai jos, la doi ani diferență, o nouă mențiune de căsătorie.

II. A doua căsătorie a Smarandei Kosma (Zavadinski) cu cu Ioannes Czerkawski – 1834

Din cea de a doua căsătorie din 25 noiembrie 1834[24], identificăm următoarele informații:

Mirele: Ioannes Czerkawski, posesor din Lucavăț, fiul lui Ioannes și a Clarei Czerkawski, posesori (de pământ), catolic, 28 de ani, celibatar. Mireasa: Smaranda Zavadinski, catolică, 18 ani, văduvă, din Lehăcenii Tăutului.

*Ioannes Czerkawski: 1801-29.04.1885

Prin faptul că în 1834 Smaranda apare explicit ca „văduvă”, rezultă că primul soț (Ioannes Zavadinski) decedase între 5 octombrie 1832 și 25 noiembrie 1834, chiar dacă în registrul consultat nu am găsit încă înscrierea de deces.

Decesul Smarandei

Voi insera și mențiunea de deces a Smarandei Czerkawski, regăsită însă în Registrul de morți al Parohiei Ortodoxe din satul Gogolina (Leușenii Tăutului), din regiunea Cernăuți.

Astfel, confrom mențiunii de deces aflăm că în anul 1870 pe 18 ianuarie Smaranda soția lui Ioan Czerkawski din Lehăcenii Tăutului, a decedat, iar pe data de 20 ianuarie a fost înmormântată. Starea: proprietară de moșie, decedată la 53 de ani.[25]

Astfel făcând un calcul simplu știind vârsta de la căsătorie și vârsta de la deces, putem deduce că Smaranda era născută în 1816/1817. 

Pană a merge mai departe pe linia genealogică care duce către mine, fac o paranteză, pentru a arăta din altă mențiune, faptul că Smaranda provine din familia Costin.

Din mențiunea de mai sus din registrul de botez catolic din satul Boian redau câteva informații relevante pentru studiu, care ne leagă de familia Costin. 

Pe data de 23 noiembrie 1848 se naște Arthur-Clemens, botezat pe data de 26 noiembrie, fiul lui Dominus Ioannis Czerkawski și a Smarandei, fiica lui Gabriel Kosma și a Paraschivei născută Kostin.[26] Mențiunea are valoare probatorie directă, deoarece confirmă într-un act parohial oficial apartenența acestei ramuri la familia Costin, dincolo de reconstrucțiile genealogice secundare.

8. Generația a VIII-a – Vladislav Czerkawski [Cercavschi] (1835-11.11.1887)

Din nefericire, nu am găsit mențiunea de botez a lui Vladisalv, însă am descoperit un alt document important care m-a dus către stră-stră-străbunicul meu. Mai exact, Dosarul privind investigarea raportului Secției a IX-a a Regimentului 4 de Jandarmerie din orașul Cernăuți referitor la răspândirea de zvonuri de către proprietarul funciar al comunei Gogolina, Johann Cherkavsky, despre apariția unor tâlhari în zona comunei Boian. Anul 1853[27].

Las mai jos, doar două pagini din dosar, scrise în germană, acestea fiind foarte relevante.

Înaltul Prezidiu Imperial și Regal al Țării!

În urma Decretului (Suprem) din 20 martie, primit și prezentat la 26 aprilie 1857, subsemnatul, cu tot respectul, declară următoarele: Fiul meu, Ladislav Czerkawski, care studiază la Lviv (Liov), mi-a trimis acum câteva luni o scrisoare în care, pe lângă chestiuni familiale, a inclus următorul fragment, pe care îl redau cuvânt cu cuvânt – Zvonuri din Lviv – Se pare că Spendowski s-ar fi alăturat unei bande de tâlhari care își fac de cap la 4 mile de Lviv, jefuind călătorii într-o pădure.Jandarmeria imperială și regală le-a dat de urma și i-a capturat pe cei 20, unii dintre ei fiind răniți; printre aceștia se pare că se află și Spendowski, care are un genunchi rănit, și care nu va scăpa acum de pedeapsa pe care o merită – cine ar fi putut bănui că acest vagabond din Lemberg se va coborî la așa ceva, cu porecla – „Aga de Ikosadniezan“ (?). Acesta este tot ceea ce am citit în prezența mai multor persoane la Bojan, dar nu am povestit. Motivul a fost faptul neașteptat că l-am cunoscut pe acest Spendowski acum doi ani, cu ocazia unei tranzacții cu cai la Cernăuți, precum și faptul că fiul meu îl cunoștea din același motiv, așa cum confirmă expeditorul scrisorii.

Afirmația că persoana în cauză ar fi folosit expresia (niciunul dintre tâlhari și 12 jandarmi nu au căzut) este complet falsă și nu poate fi dovedită în mod conștiincios de niciunul dintre ascultători, cu excepția a doi dintre vecinii mei, care fie nu au înțeles sensul scrisorii citite în limba poloneză, fie, din intenții răuvoitoare de a mă denigra în fața înaltei autorități, ar fi putut inventa aceste afirmații, ceea ce mă conduce cu atât mai mult la presupunerea că, întrucât aceștia au răspândit de câteva săptămâni zvonuri împotriva mea în localitate, inevitabil m-au adus pe mine și pe fiul meu în pragul unei pedepse – ceea ce, de altfel, lasă să se înțeleagă ura pe care mi-au purtat-o de-a lungul celor 13 ani de când am venit la Lehnczeny .(Lehăceni)

Subsemnatul roagă cu tot respectul ca Președinția Imperială și Regală a Țării să binevoiască, ținând seama cu bunăvoință de declarația fidelă de mai sus, să-mi acorde și mie satisfacția cuvenită, astfel încât eu, tată de familie cu 8 copii, stabilit de 30 de ani în Bucovina, fără nici cea mai mică abatere, nicio suspiciune, să-mi găsesc liniștea. Johan Czerkawsky[28]

Mergem mai departe cu mențiunea de căsătorie a lui Vladislav Czerkawski, în registrul bisericii ortodoxe din Gogolina:

La 4 aprilie 1871, Vladislav Cercavschi, din Gogolina, consemnat ca proprietar de moșie, se căsătorește cu Elisabeta, fiica lui Ioan Dimitriu din Noșvelița (Noua Suliță), menționată ca „vechil de moșie”, în vârstă de 29 de ani.[29]

Vechil (de moșie) desemnează, în sens istoric, o persoană care supraveghea și administra munca pe o moșie (administrator/om de încredere al proprietarului).

*Elisabeta Dimitriu (căs. Czerkawski): 1842-11.08.1908

Apoi, identificăm decesul acestuia din registrul bisericii romano-catolice din Boian: În anul 1887 pe data de 18 noiembrie, Vladislav Czerkawski din Lehăcenii Tătului (Gogolina), agricultor, soțul Elisabetei Dimitranska, catolic, în vârstă de 52 de ani, cauza morții: bronșită. Pe 20 noiembrie este înmormântat.[30]

Un indiciu important privind declinul economic al familiei apare într-un anunț publicat în presa austriacă, mai exact în Neuigkeits-Welt-Blatt din luna martie 1881. Acesta arată că proprietățile lui Ladislaus (Vladislav) Czerkawski din Gogolina urmau să fie închiriate prin licitație de către un sechestru judiciar, semn că averea sa se afla într-o situație dificilă. Această informație este în concordanță cu schimbarea statutului său social observată în documentele de stare civilă: dacă în acte mai vechi apare ca proprietar de moșie, în înregistrarea de deces este menționat drept agricultor.

Proprietăți.

Subsemnatul, sechestru judiciar numit, intenționează să închirieze prin licitație proprietățile aparținând domnului Ladislaus Czerkawski din Gogolina, și anume: întregul corp funciar al foii de avere A, cu o suprafață de 36 de falci, și a șaptea parte din foaia de avere C, care conține o suprafață de 60 de falci. În acest scop, în data de 21 martie 1881, la ora 4 după-amiaza, la biroul de avocatură al subsemnatului, situat la colțul străzii Rusești cu strada Șarpelui, va avea loc o licitație verbală. Ofertele vor fi acceptate doar cu depunerea unei garanții de 200 fl. [florini] monedă austriacă, iar restul condițiilor de arendare pot fi consultate oricând la subsemnatul. Cernăuți în Bucovina, Dr. Max Goldenberg. [31]

O tradiție orală păstrată în familie, relatată de Leonida Cernușen (n. 1929), verișor al bunicii mele Adela și strănepot al lui Vladislav, susține că pierderea averii s-ar fi datorat jocurilor de noroc. Deși această informație nu a putut fi confirmată prin documente, existența sechestrului judiciar asupra proprietăților sale sugerează că familia traversa, într-adevăr, o perioadă de dificultăți financiare.

Se observă că, în generațiile următoare, alianțele matrimoniale nu s-au mai realizat cu familii de același rang social. Copiii lui Vladislav s-au căsătorit cu persoane provenite din familii cu o situație materială mai modestă, ceea ce reflectă schimbarea statutului social al ramurii familiei. Acesta este și cazul stră-străbunicii mele Adela Czerkawski, fiica lui Vladisalv.

 9. Generația a IX-a – Adela Czerkawska (căs. Czernuszyn) (15.03.1874-10.10.1910)

Vladislav și Elisabeta Czerkawski au avut 8 copii, printre care și stră-străbunica mea Adela.

În Registrul născuților din Gogolina, Adela apare născută la 15 martie 1874 și botezată la 27 octombrie 1874. Este trecută de religie ortodoxă, sex feminin, „din dreaptă cununie”, ceea ce confirmă că este copil legitim al cuplului. Dimitriuc din Noua Suliță. Părinții sunt: Vladislav Cercavschi , „proprietar de moșie” din Gogolina, și Elisabeta[32]

În Registrul căsătoriilor din Boian, la 24 mai 1896 (Gogolina), Adela Czerkawski se căsătorește cu Ioannes Czernuszyn [Ioan/Iohan Cernușin], fierar, fiul lui Ioan și al Mariei Szymlowicz [Simlovici], născut și locuitor în Boian.

Adela este descrisă ca fiica lui „Ladislau” și a Elisabetei (Dimitrinska/Dimitriuc) din Gogulina. În acest act, atât mirele cât și mireasa apar ca „catolic/catolică”, iar Adela are vârsta de 22 de ani.[33]

OBSERVAȚIE: În actul de căsătorie din 1896 se menționează prezentarea unei autorizații de la instanța tutelară (Judecătoria cezaro-crăiască din Sadagura), deoarece Adela avea 22 de ani și, în legislația austriacă aplicabilă în Bucovina, majoratul era 24 de ani; prin urmare, căsătoria necesita încuviințarea autorității tutelare.

*Ioan Cernușen: 27.04.1863-03.12.1929

În Registrul deceselor din Boain, decesul Adelei Cernușin/Czernuszyn din casa/familia Czerkawska (soția lui Ioan, fierarul) este pe 10 octombrie 1910 și înmormântare la 11 octombrie 1910. Apare de religie catolică, sex femeiesc, vârsta 36 ani, cu cauză a decesului „boală de inimă”, iar înhumarea este făcută de parohul Iacob Cwynarski.[34]

OBSERVAȚIE: În documentele parohiale din Bucovina apar uneori două forme ale aceluiași nume de familie: Czerkawski (pentru bărbați) și Czerkawska (pentru femei), fără ca aceasta să indice familii diferite. Explicația este lingvistică: numele de tip polonez/slav în terminația „-ski” funcționează ca un adjectiv și se acordă după gen, astfel că forma masculină „-ski” corespunde formei feminine „-ska”. În consecință, atunci când o persoană este trecută în registru ca „din casa/familia Czerkawska”, formularea desemnează aceeași familie Czerkawski, doar redată la feminin, în acord cu persoana consemnată sau cu uzul registratorului.

După ce Adela Czerkawski (n. 1874) este identificată ca fiica lui Vladislav și Elisabeta, ea devine „puntea” către generația următoare atunci când apare fiica lor Elizabeta, străbunica mea.

10. Generația a X-a – Elizabeta Cernușen (25.06.1899-22.05.1968)

Ioan și Adela au avut 4 copii: Anton (1897-1977), Elizabeta (1899-1968), Maria-Eugenia (n-d:1904) și Adolf-Emilian-Richard (1907-1952).Voi insera actul de naștere al Elizei[35]:

În actul de naștere nr. 87 este consemnată străbunica mea, Eliza Cernușen, de sex feminin și de religie ortodoxă, născută la 25 iunie 1899, la ora 12:00, în cătunul Maghera, comuna Vârfu Câmpului, „în casa lui Petrachi Costachi Țurcanu”.

Actul este întocmit a doua zi, la 26 iunie 1899, la ora 10 dimineața, pe baza declarației tatălui, care „a înfățișat copila”. Eliza este indicată explicit ca „fiică legitimă” a lui Iohan Cernușen (36 ani, profesiune „cavaler”) și a soției sale Adela, născută Vladislav Cercavschi (25 ani, ocupație „menajeră”), părinții fiind menționați ca supuși austrieci și domiciliați în Maghera, com. Vârfu Câmpului.[36]

Ulterior, în cadrul Registrelor de botez din Boian, apare creștinarea acesteia.

În această mențiune de botez apare Elisabeta, născută pe 8 iulie în ,,Campuli în România” (Câmpuri=Vârful Câmpului, Botoșani) și botezată pe 11 iulie 1899, de religie catolică, legitimă, fiica lui Ioannes Czernuszyn (Cernușin), fierar (fiul lui Ioannes și a Mariei născută Szymlowicz) și a Adelei Czerkawska, fiica lui Ladislau (Vladislav) și a Elisabetei Dymytranska.[37]

OBSERVAȚIE: Diferența dintre data nașterii din actul civil (25 iunie 1899) și cea din mențiunea de botez (8 iulie 1899) se explică prin folosirea a două sisteme de datare: „stil vechi” (calendar iulian) versus „stil nou” (calendar gregorian). În epocă, diferența dintre cele două calendare era de 13 zile, astfel încât 25 iunie (iulian) corespunde cu 8 iulie (gregorian), ceea ce face ca cele două date să descrie, de fapt, aceeași zi a nașterii, notată în moduri diferite. În mod complementar, actul civil consemnează nașterea și datele administrative declarate de tată, în timp ce mențiunea parohială consemnează botezul (11 iulie 1899) și încadrarea confesională a botezului (catolică), împreună cu filiația detaliată (părinți și bunici). De menționat faptul că Eliza Cernușen nu a fost niciodată căsătorită.

Certificatul de deces o identifică pe Eliza Cernușeu, născută la 25 iunie 1899 în Vârfu Câmpului, județul Botoșani, fiica lui Iohan Cernușeu și a Adelei Cernușeu. Documentul arată că, la momentul decesului, avea domiciliul în Moinești, județul Bacău, unde a și decedat la 22 mai 1968.[38]

OBSERVAȚIE: În sursele consultate apare o variație de grafie a numelui (Cernușen/Cernușeu). În actul de naștere, scrierea manuscrisă poate face ca litera «n» să fie citită ca «u», ceea ce explică forma «Cernușeu» ca posibilă eroare de lectură/transcriere, nu ca nume diferit.

Firul genealogic coboară către generația următoare: se trece de la Eliza (străbunica mea) la Adela (bunica mea), unica fiică, care devine veriga-cheie pentru continuarea descendenței.

11.  Generația a XI-a – Adela Cernușen (căs. Gabără/Aneculoae) (29.10.1935-13.07.2010)

Din acest certificat de naștere (emis de Starea Civilă – Sfatul Popular al orașului Iași) rezultă că Adela Cernușen este născută la 29 octombrie 1935, în Orașul Iași. La rubrica „Părinții” nu sunt completate date despre tată (neexistând un tată legitim), iar mama este trecută ca Elisabeta Cernușen, în vârstă de 36 ani la data nașterii.[39]

Ulterior Adela și mama ei Eliza au locuit în satul Țibănești, jud. Iași până în 1953 când au plecat în orașul Moinești, jud. Bacău.

Un aspect deosebit pe care l-am observat în timpul cercetării este transmiterea numelor de botez din generație în generație.Elizabeta Czerkawski (născută Dimitriuk) și-a botezat fiicaAdela Czerkawski, aceasta, la rândul ei, și-a numit fiicaEliza Cernușen, iar Eliza a dat fiicei sale numeleAdela, bunica mea. Astfel, timp de patru generații consecutive, numeleAdelași Eliza/Elizabetas-au alternat, păstrând vie memoria femeilor din familie.

Nu dețin primul act de căsătorie al Adelei, dar aceasta s-a căsătorit pe data de 14 mai 1955 cu Vasile Gabără în Moinești, având doi copii: Cornelia (1956) și Eugen (1957). Vasile Gabără va deceda în urma unui accident pe data de 27.07.1966. Doi ani mai târziu Adela se va recăsători cu Dumitru Aneculoae, care va deveni bunicul meu.

Certificatul de căsătorie emis de Primăria municipiului Moinești (jud. Bacău) consemnează că, la data de 2 august 1968, în Moinești, s-a încheiat căsătoria dintre Dumitru Aneculoae (născut la 15 iunie 1938, în Măgirești, jud. Bacău, fiul lui Constantin și Agrapina Aneculoae) și Adela Gabară (născută la 29 octombrie 1935, în Iași, fiica Elisabetei Cernușen).[40]

*Aneculoae Dumitru:15.06.1938-19.04.1996

Pe baza actului de deces aflat în posesia mea, reies următoarele date: Actul consemnează decesul Adelei la data de 13 iulie 2010, eveniment survenit și înregistrat în municipiul Moinești (jud. Bacău). În rubrica referitoare la părinți, tatăl, în continuare, nu este menționat, însă mama apare înscrisă ca Elisabeta Cernușen, element esențial care confirmă filiația maternă a Adelei. [41]

De asemenea, din căsătoria Adelei cu Dumitru Aneculoae, s-a născut mama mea, Irina.

Descendența ajunge până la bunica mea maternă, Adela Cernușen (1935–2010). Fiica sa, mama mea, Irina Aneculoaie (n. 1969), căsătorită cu Mihai Dragomir în 1998, reprezintă generația a XII-a, iar eu, Mircea-Tudor Dragomir (n. 2000), închei, cel puțin pentru moment, lanțul celor douăsprezece generații documentate care coboară de la Miron Costin.

Privind acest lanț genealogic, este impresionant să observ cum, timp de peste trei secole, generație după generație, istoria unei familii a fost transmisă până în zilele noastre. Deși statutul social, averea și locurile în care au trăit strămoșii mei s-au schimbat de-a lungul timpului, legătura de sânge cu neamul Costineștilor a rămas neîntreruptă. Nu mă așteptam vreodată că voi ajunge până aici, totul pornind dintr-o joacă și o simplă curiozitate.

Pentru mine, această cercetare nu înseamnă doar descoperirea unei descendențe ilustre, ci și recuperarea memoriei unor oameni obișnuiți, ale căror vieți și povești ar fi putut fi uitate.

Bibliografie

1. Bălan, Teodor, Documente Bucovinene, vol. VI, pp. 310-311.
2. Diaconescu, Zoe, Descendenții mai puțin cunoscuți ai lui Miron Costin, în Arhiva Genealogică V (X), nr. 3-4, 1998, pp. 35-45.
3. Stoicescu, Nicolae, Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova (sec. XIV–XVII), pp.
4. Zotta, Sever, Știri despre Costinești, în Revista Istorică, Anul al XI-lea, nr. 4-6, aprilie-iunie 1925. 

Webografie

1. Archiwum Główne Akt Dawnych (AGAD), Parohia romano-catolică Boian (Bucovina), registrul de căsătorii, căsătoriile Smarandei Kosma (cu Ioannes Zavadinski și Ioannes Czerkawski), zespół 301, sygn. 52, disponibil la: http://agadd.home.net.pl/metrykalia/301/sygn.%2052/pages/PL_1_301_52_0016.htm (accesat la 20.06.2026).
2. Archiwum Główne Akt Dawnych (AGAD), Parohia romano-catolică Boian (Bucovina), registrul de botezuri, botezul lui Arthur-Clemens Czerkawski, fiul lui Ioannes Czerkawski și al Smarandei Kosma, zespół 301, sygn. 52, disponibil la: http://agadd.home.net.pl/metrykalia/301/sygn.%2052/pages/PL_1_301_52_0091.htm (accesat la 20.06.2026).
3. FamilySearch, Parohia ortodoxă Gogolina (Bucovina), registrul de decese, decesul Smarandei Czerkawski (căs. Zavadinski/Czerkawski), disponibil la: https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3Q9M-CSSM-N91F-R (accesat la 20.06.2026).
4. FamilySearch, Chernivtsi, Czernowitz District, Bukowina, Austria records, dosarul privind investigarea raportului Regimentului 4 de Jandarmerie referitor la Johann Czerkawski (1857), disponibil la: https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3QHK-BQB8-F99B-5 (accesat la 20.06.2026).
5. FamilySearch, Parohia ortodoxă Gogolina (Bucovina), registrul de căsătorii, căsătoria lui Vladislav Czerkawski și Elisabeta Dimitriu (1871), disponibil la: https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3Q9M-CS9F-P46Z-H (accesat la 20.06.2026).
6. FamilySearch, Parohia romano-catolică Boian (Bucovina), registrul de decese, decesul lui Vladislav Czerkawski (1887), disponibil la: https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3Q9M-CSS3-W9HC-K (accesat la 20.06.2026).
7. Arcanum, Neuigkeits-Welt-Blatt, martie 1881, articolul „Proprietăți”, privind licitația bunurilor lui Ladislaus (Vladislav) Czerkawski din Gogolina, disponibil la: https://adt.arcanum.com/ro/view/NeuigkeitsWeltBlatt_1881_03/?query=ladislaus+czerkawski+gogolina&pg=255&layout=s (accesat la 20.06.2026).
8. FamilySearch, Parohia ortodoxă Gogolina (Bucovina), registrul de botezuri, botezul Adelei Czerkawski (1874), disponibil la: https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3Q9M-CS9F-P4XN-9 (accesat la 20.06.2026).
9. FamilySearch, Parohia romano-catolică Boian (Bucovina), registrul de căsătorii, căsătoria Adelei Czerkawski cu Ioannes Cernușen (1896), disponibil la: https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3Q9M-CSSM-5SC8-J (accesat la 20.06.2026).
10. FamilySearch, Parohia romano-catolică Boian (Bucovina), registrul de decese, decesul Adelei Czerkawski (Czernuszyn) (1910), disponibil la: https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3Q9M-CSS3-W94G-R (accesat la 20.06.2026).
11. FamilySearch, Parohia romano-catolică Boian (Bucovina), registrul de botezuri, botezul Elizabetei (Eliza) Cernușen (1899), disponibil la: https://www.familysearch.org/ark:/61903/3:1:3Q9M-CSSM-5S7H-H (accesat la 20.06.2026).

Documente din posesia autorului

1. Actul de deces al Adelei Aneculoae (născută Cernușen), înregistrat la Moinești, jud. Bacău, 13 iulie 2010.
2. Certificatul de căsătorie al soților Dumitru Aneculoae și Adela Gabără (născută Cernușen), din 2 august 1968, emis de Primăria Municipiului Moinești.
3. Certificatul de deces al Elizei Cernușen (născută în 1899), decedată la 22 mai 1968, obținut de la Serviciul de Stare Civilă din Moinești.
4. Certificatul de naștere al Adelei Cernușen, din 2 noiembrie 1935, emis de Starea Civilă – Sfatul Popular al Orașului Iași.