În fondurile Arhivelor Naționale Istorice Centrale (ANIC) se păstrează un tip de document prea puțin cunoscut astăzi, dar de mare interes pentru istoria locală și, uneori, pentru cercetarea genealogică: monografiile redactate de învățători despre satele sau școlile în care activau. Multe dintre aceste lucrări au fost întocmite în anii 1940–1946 și au ajuns în dosarele ministerului care administra învățământul, legate de parcursul profesional al autorilor și de obținerea gradelor didactice. Inventarele publice consultabile online atestă explicit că asemenea monografii erau prezentate drept „lucrare personală" în contextul inspecțiilor și al propunerilor de înaintare în grad.
Dincolo de scopul pentru care au fost redactate, ele fixează adesea, într-o formă concentrată, informații despre istoria localității, structura satului, școală, biserică, ocupații, populație, nume de familii, toponime, drumuri, obiceiuri și raporturi dintre instituțiile locale. Pentru genealogie, monografiile nu înlocuiesc registrele de stare civilă, matricolele confesionale, catagrafiile sau recensământele, dar oferă ceva la fel de important: contextul local în care au trăit familiile pe care le cercetăm. Tocmai prin caracterul lor de observație de teren, produsă de un dascăl aflat în contact direct cu comunitatea, aceste texte merită recuperate și puse în circulație.
Aceste lucrări nu trebuie confundate cu monografia sociologică în sensul consacrat de Dimitrie Gusti și de școala sa - un demers sistematic, de echipă, desfășurat după metode explicite și cu obiective științifice clare, astfel cum l-a teoretizat, între alții, Traian Herseni. Sunt produse individuale, întocmite într-un context de evaluare profesională, și trebuie citite ca atare: pot purta urmele unei scrieri orientate spre promovare, formulări convenționale, accente pe meritele autorului, selecții convenabile, iar literatura de specialitate semnalează inclusiv existența unor monografii aproape identice, ceea ce obligă la confruntarea lor cu alte surse atunci când urmărim concluzii istorice ferme.
Mai degrabă, valoarea lor stă în calitatea de mărturie directă: informații culese din comunitate, adesea unice și irecuperabile prin alte mijloace, care nu ar fi ajuns altfel în niciun registru, niciun dosar administrativ și nicio lucrare savantă.
Astfel de lucrări apar în mai multe zone ale fondurilor arhivistice legate de administrația învățământului, în special în fondurile ministeriale și în dosarele profesionale ale învățătorilor.
La ANIC, un reper important îl reprezintă fondul Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor (1941-1946), inv. 1071, 1072, 1073, 1074, 2208 (vezi https://arhivelenationale.ro/site/cercetare/fonduri-si-colectii/), unde monografii de acest tip sunt atestate pentru anii 1941-1946; documente similare apar și în fonduri înrudite, precum Ministerul Învățământului (1936-1946).
Genealogica își propune să readucă în circulație o parte dintre aceste texte, publicându-le în facsimil sau transcriere, cu respectarea cât mai fidelă a formei originale și cu marcarea clară a intervențiilor editoriale. Credem că ele merită să fie citite nu doar ca produse ale unui context școlar și administrativ, ci și ca izvoare pentru istoria satelor, a școlilor și a comunităților locale.
Această inițiativă are și o dimensiune colaborativă: dacă dețineți fotografii ale unor astfel de monografii pentru localitățile dumneavoastră de interes și doriți să contribuiți la publicarea lor, Genealogica le primește cu toată deschiderea (scrie un articol aici).